Blog

Înțelegerea diferențelor fundamentale dintre furnizori și distribuitori este esențială pentru companiile care doresc să își optimizeze operațiunile din lanțul de aprovizionare și să reducă costurile. Alegerea dintre colaborarea directă cu furnizorii sau parteneriatul cu distribuitori poate influența în mod semnificativ profitabilitatea companiei, gestionarea stocurilor și eficiența operațională generală. Ambele opțiuni prezintă avantaje și provocări unice care trebuie evaluate cu atenție în funcție de cerințele specifice ale afacerii, dinamica industriei și obiectivele strategice pe termen lung.

Definirea actorilor principali în managementul lanțului de aprovizionare

Înțelegerea furnizorilor în comerțul modern

Furnizorii reprezintă sursa primară de bunuri și materiale, în general producători sau fabrici care creează produse din materii prime sau componente. Aceste entități operează la începutul lanțului de aprovizionare, transformând materialele inițiale în produse finite prin diverse procese de producție. Atunci când companiile aleg să colaboreze direct cu furnizorii, stabilesc relații cu creatorii efectivi ai produselor de care au nevoie. Această conexiune directă oferă adesea o transparență mai mare asupra capacităților de producție, măsurilor de control al calității și termenelor de fabricație. Dezbaterea dintre furnizori și distribuitori devine deosebit de relevantă atunci când companiile doresc să înțeleagă de unde provin produsele lor și cum pot influența procesul de producție.

Relațiile directe cu furnizorii permit companiilor să negocieze soluții personalizate, să implementeze cerințe specifice de calitate și, eventual, să obțină prețuri mai bune prin angajamente de volum. Furnizorii dispun adesea de cunoștințe tehnice aprofundate despre produsele lor, permițând inovație colaborativă și oportunități de dezvoltare a produselor. Cu toate acestea, lucrul exclusiv cu furnizori poate necesita cantități minime de comandă mai mari și termene de livrare mai lungi, deoarece producătorii se concentrează în mod tipic pe producția eficientă în loturi, nu pe livrări mici și frecvente.

Rolul distribuitorilor în rețelele de lanț de aprovizionare

Distribuitorii funcționează ca intermediari între furnizori și clienții finali, cumpărând produse în cantități mari de la producători și redistribuindu-le către magazine, companii sau alți intermediari. Aceste organizații adaugă valoare prin depozitare, gestionarea logistică și extinderea acoperirii pe piață. Distribuitorii mențin în mod tipic un inventar amplu pentru mai multe linii de produse, permițându-le să onoreze comenzi mai mici rapid și eficient. Comparația dintre furnizori și distribuitori arată că distribuitorii se remarcă prin oferirea de comoditate, cantități minime comandate reduse și timpi de livrare mai rapizi pentru afacerile cu nevoi diverse de achiziție.

Distribuitorii profesioniști aduc cunoștințe semnificative despre piață și relații stabilite cu mai mulți furnizori, oferind afacerilor acces la o gamă mai largă de produse fără complexitatea gestionării numeroaselor relații directe cu furnizorii. Ei oferă adesea servicii suplimentare, cum ar fi asistență tehnică, programe de formare și asistență post-vânzare. Distribuitorii își asumă, de asemenea, anumite riscuri legate de gestiunea stocurilor, previziunea cererii și învechirea produselor, ceea ce poate fi deosebit de valoros pentru afacerile care operează pe piețe volatile sau cu modele imprevizibile de cerere.

Analiza costurilor și implicațiile financiare

Avantaje ale prețurilor direct de la furnizor

Unul dintre cele mai convingătoare argumente în evaluarea furnizori vs distribuitori se concentrează pe considerentele legate de costuri. Relațiile directe cu furnizorii oferă adesea acces la costuri unitare mai mici, deoarece sunt implicați mai puțini intermediari în tranzacție. Producătorii pot oferi prețuri competitive firmelor dispuse să achiziționeze volume mai mari sau să semneze contracte pe termen lung. Acest model de stabilire a prețurilor direct elimină majorările aplicate de distribuitori, care pot varia între 15% și 40%, în funcție de industrie și de complexitatea produsului. Pentru firmele cu modele previzibile de cerere și cu volum suficient de cumpărări, relațiile directe cu furnizorii pot duce la economii substanțiale de costuri în timp.

Cu toate acestea, avantajul aparent al costurilor prin colaborarea directă cu furnizorii trebuie echilibrat în raport cu cheltuielile ascunse, cum ar fi costurile mai mari de stocare a inventarului, coordonarea logistică mai complexă și posibilele investiții în controlul calității. Companiile pot fi nevoite să investească în spații mai mari de depozitare, să implementeze sisteme sofisticate de gestionare a stocurilor și să aloce resurse suplimentare pentru managementul relațiilor cu furnizorii. Analiza costului total de proprietate devine esențială atunci când se evaluează furnizorii față de distribuitori, deoarece cel mai mic preț unitar nu înseamnă neapărat cel mai scăzut cost operațional total.

Propunerea de valoare a distribuitorului și justificarea costurilor

Deși distribuitorii percep în mod obișnuit prețuri unitare mai mari datorită structurii lor de marjă, ei oferă servicii valoroase care pot justifica costul suplimentar. Factorul de comoditate al colaborării cu distribuitori se traduce adesea prin cheltuieli operaționale interne reduse, costuri mai mici de stocare a inventarului și o povară administrativă diminuată. Distribuitorii preiau multe dintre complexitățile asociate cu transportul internațional, vămuirea și conformitatea cu reglementările, ceea ce poate fi deosebit de valoros pentru companiile care importă produse de la furnizori străini.

Implicațiile financiare ale deciziei dintre furnizori și distribuitori depășesc simplele comparații de preț. Distribuitorii oferă adesea termene flexibile de plată, facilități de credit și facturare consolidată pentru mai multe linii de produse, ceea ce îmbunătățește gestionarea fluxului de numerar pentru clienții lor. Ei oferă, de asemenea, reducerea riscurilor prin politicile lor de retur, sprijinul acordat în ceea ce privește garanțiile și capacitatea de a înlocui rapid produsele atunci când apar perturbări în lanțul de aprovizionare. Pentru întreprinderile mici sau pentru cele cu resurse limitate în achiziții, valoarea totală oferită de distribuitori poate fi superioară costurilor mai mari pe unitate asociate cu serviciile lor.

Eficiența Operațională și Managementul Lantului de Aprovizionare

Considerații privind gestionarea stocurilor

Decizia dintre furnizori și distribuitori are un impact semnificativ asupra strategiilor de gestionare a stocurilor și a eficienței operaționale. Relațiile directe cu furnizorii necesită în mod tipic ca întreprinderile să mențină niveluri mai mari de stoc din cauza cantităților minime de comandă mai mari și a termenelor mai lungi de livrare. Această abordare poate angaja un capital circulant substanțial în stocuri, necesitând în același timp sisteme sofisticate de previziune a cererii și de optimizare a stocurilor. Companiile trebuie, de asemenea, să investească în facilități adecvate de depozitare, sisteme de urmărire a stocurilor și, eventual, în echipamente specializate de manipulare, în funcție de produsele implicate.

În schimb, parteneriatele cu distribuitori permit companiilor să opereze cu modele de inventar mai redus, comandând cantități mai mici, dar mai frecvent, în funcție de modelele reale de cerere. Această abordare just-in-time reduce costurile de stocare a inventarului, minimizează riscul de devalorizare a produselor și eliberează capitalul de lucru pentru alte investiții strategice. Stocul distribuitorului acționează ca un tampon, permițând firmelor să răspundă rapid la schimbările pieței fără povara menținerii unor niveluri extinse de stoc. Cu toate acestea, acest confort se obține cu prețul unei control redus asupra disponibilității produselor și al unor vulnerabilități potențiale ale lanțului de aprovizionare dacă distribuitorul întâmpină perturbări.

Controlul calității și asigurarea produsului

Controlul calității reprezintă un alt factor critic în procesul de evaluare a furnizorilor versus distribuitorilor. Relațiile directe cu furnizorii oferă o vizibilitate mai mare asupra proceselor de fabricație, procedurilor de control al calității și specificațiilor produselor. Companiile pot implementa propriile protocoale de asigurare a calității, efectua audituri la nivelul instalațiilor și stabili cerințe specifice privind calitatea, care să fie în conformitate cu standardele lor și așteptările clienților. Această supraveghere directă poate fi deosebit de importantă pentru companiile din industrii reglementate sau pentru cele care operează în aplicații esențiale, unde calitatea produsului nu poate fi compromisă.

Distribuitorii, deși adaugă un nivel de separare între afaceri și producători, implementează adesea măsuri proprii de control al calității și procese de calificare a furnizorilor. Distribuitorii renumiți mențin programe riguroase de evaluare a furnizorilor, efectuează audituri regulate și stabilesc standarde de calitate care își protejează clienții și reputația. Cu toate acestea, afacerile trebuie să se bazeze pe procesele de asigurare a calității ale distribuitorului, în loc să-și impună propria supraveghere directă. Alegerea dintre furnizori și distribuitori în ceea ce privește controlul calității depinde adesea de cerințele specifice ale industriei, de constrângerile reglementare și de nivelul de asigurare a calității necesar pentru aplicația respectivă.

Gestionarea relațiilor și parteneriate strategice

Construirea alianțelor strategice cu furnizorii

Relațiile directe cu furnizorii oferă oportunități unice pentru dezvoltarea parteneriatelor strategice și inovația colaborativă. Când companiile lucrează îndeaproape cu furnizorii, pot influența dezvoltarea produselor, participa la îmbunătățiri ale designului și pot obține acces la noi tehnologii sau capacități. Aceste parteneriate pot duce la avantaje competitive prin soluții personalizate, statut de client preferențial și acces anticipat la produse sau inovații noi. Comparația dintre furnizori și distribuitori arată că relațiile directe permit o colaborare mai strânsă și o investiție reciprocă în succesul pe termen lung.

Parteneriatele strategice cu furnizorii necesită investiții semnificative în gestionarea relațiilor, sisteme de comunicare și adesea personal dedicat pentru a menține o colaborare eficientă. Afacerile trebuie să fie pregătite să împărtășească previziuni, să participe la sesiuni comune de planificare și să facă în mod potențial angajamente pe termen lung privind volumele, pentru a consolida aceste relații. Beneficiile alianțelor strategice cu furnizorii includ inovarea sporită a produselor, reziliență crescută a lanțului de aprovizionare și posibil acces exclusiv la anumite capacități sau tehnologii care pot diferenția afacerea pe piață.

Exploaterea rețelelor și expertizei distribuitorilor

Distribuitorii aduc cunoștințe valoroase despre piață, relații stabilite și expertiză operațională care le pot beneficia pe clienți în moduri care depășesc simpla furnizare de produse. Distribuitorii profesioniști mențin relații cu mai mulți furnizori, oferind acces la un portofoliu diversificat de produse fără complexitatea gestionării numeroaselor relații directe. Aceștia dețin adesea cunoștințe aprofundate despre piață, înțelegând nevoile clienților, dinamica concurențială și tendințele din industrie, informații care pot influența deciziile strategice și selecția produselor.

Beneficiile relației în ecuația furnizori vs distribuitori includ accesul la asistență tehnică, expertiză în aplicații și adesea programe de formare care pot spori capacitățile clientului. Distribuitorii investesc frecvent în personal tehnic capabil să ofere îndrumare privind aplicațiile, asistență pentru rezolvarea problemelor și recomandări de produse în funcție de cerințele specifice. Această expertiză poate fi deosebit de valoroasă pentru afacerile care nu dispun de resurse tehnice interne sau care explorează noi aplicații sau piețe unde este necesar un know-how specializat.

Accesul la piață și considerentele geografice

Accesul la furnizori globali și comerțul internațional

Decizia între furnizori și distribuitori devine deosebit de complexă atunci când se ia în considerare aprovizionarea internațională și accesul la piața globală. Relațiile directe cu furnizorii internaționali pot oferi acces la prețuri competitive, capacități specializate și produse inovatoare care ar putea să nu fie ușor disponibile prin distribuitorii naționali. Cu toate acestea, aprovizionarea internațională introduce o serie de complicații legate de procedurile vamale, reglementările privind importul, fluctuațiile valutare și termenele lungi de livrare, care trebuie gestionate cu atenție.

Lucrul direct cu furnizori internaționali necesită expertiză în procedurile de import, cerințele privind documentația și conformitatea cu diversele standarde regulatorii. Firmele trebuie să gestioneze scrisorile de credit, aranjamentele de transport internațional și eventualele provocări legate de controlul calității asociate relațiilor cu furnizori la distanță. Evaluarea furnizori versus distribuitori trebuie să ia în considerare dacă firma dispune de capacități interne și resurse suficiente pentru a gestiona eficient aceste complexități ale comerțului internațional sau dacă parteneriatul cu distribuitori experimentați ar oferi o gestionare mai bună a riscurilor și o eficiență operațională superioară.

Cunoștințe despre piața locală și rețele de distribuție

Distribuitorii dispun adesea de cunoștințe valoroase despre piața locală și de rețele de distribuție stabilite, care pot oferi avantaje semnificative pentru companiile care își doresc să-și extindă acoperirea pe piață sau să-și îmbunătățească poziția concurențială. Distribuitorii locali înțeleg preferințele regionale, cerințele reglementare și dinamica pieței, aspecte care ar putea să nu fie evidente pentru companiile care lucrează direct cu furnizori îndepărtați. Această inteligență de piață poate influența selecția produselor, strategiile de prețuri și abordările de intrare pe piață.

Avantajele geografice ale parteneriatelor cu distribuitori se extind asupra capabilităților de logistică și servicii clienți. Distribuitorii locali pot oferi timpi de livrare mai rapizi, disponibilitate a stocurilor la nivel local și adesea servicii clienți superioare datorită proximității și înțelegerii culturale. În analiza furnizori vs. distribuitori, aceste avantaje geografice și culturale pot fi deosebit de importante pentru afacerile care deservesc aplicații sensibile la timp sau piețe în care prezența locală și sprijinul sunt valorizate de clienți.

Integrare Tehnologică și Transformare Digitală

Platforme tehnologice ale furnizorilor și integrarea acestora

Relațiile moderne cu furnizorii implică din ce în ce mai mult integrarea unor tehnologii sofisticate, inclusiv schimbul electronic de date (EDI), portaluri pentru furnizori și sisteme integrate de planificare. Relațiile directe cu furnizorii oferă adesea oportunități pentru o integrare mai profundă a tehnologiei, permițând procese automate de comandă, vizibilitate în timp real asupra stocurilor și planificare colaborativă a cererii. Aceste capacități tehnologice pot îmbunătăți semnificativ eficiența operațională și vizibilitatea lanțului de aprovizionare atunci când sunt implementate și menținute corespunzător.

Considerentele tehnologice în decizia dintre furnizori și distribuitori includ gradul de sofisticare al opțiunilor disponibile de integrare, compatibilitatea sistemelor și resursele necesare pentru implementarea și menținerea acestor conexiuni tehnologice. Furnizorii avansați pot oferi analitici sofisticate, funcționalități de întreținere predictivă și integrare cu platforme software specifice industriei, care pot aduce avantaje competitive. Cu toate acestea, aceste beneficii tehnologice necesită investiții în sisteme compatibile și întreținere continuă pentru a-și realiza întregul potențial.

Capacități digitale ale distribuitorilor și platforme de comerț electronic

Distribuitorii profesioniști au investit din ce în ce mai mult în platforme digitale și capacități de comerț electronic care pot oferi beneficii semnificative de comoditate și eficiență pentru clienții lor. Platformele moderne ale distribuitorilor includ adesea cataloage complete de produse, vizibilitate în timp real asupra stocurilor, sisteme de comandă online și funcționalități integrate de servicii pentru clienți. Aceste instrumente digitale pot simplifica procesul de aprovizionare, reduce sarcina administrativă și oferi o vizibilitate sporită asupra disponibilității produselor și a stării comenzilor.

Comparația capacităților digitale în evaluarea furnizorilor față de distribuitori relevă faptul că distribuitorii se remarca adesea prin oferirea unor interfețe prietenoase, accesibilitate mobilă și instrumente integrate de servicii pentru clienți, care pot îmbunătăți experiența generală de cumpărare. Mulți distribuitori oferă, de asemenea, analize avansate, analize ale cheltuielilor și funcționalități de raportare care pot ajuta companiile să-și optimizeze strategiile de achiziții și să identifice oportunități de reducere a costurilor în cadrul bazei lor de furnizori.

Gestionarea riscurilor și continuitatea afacerii

Evaluarea riscurilor în lanțul de aprovizionare

Gestionarea riscului reprezintă o considerație esențială în procesul de luare a deciziilor privind furnizori versus distribuitori. Relațiile directe cu furnizorii pot crea riscuri de concentrare dacă afacerile devin prea dependente de un număr limitat de furnizori pentru componente sau produse critice. Perturbările din lanțul de aprovizionare, fie cauzate de dezastre naturale, instabilitate politică sau factori economici, pot avea impacturi severe asupra afacerilor care nu dispun de o diversificare a furnizorilor. Cu toate acestea, relațiile directe pot oferi, de asemenea, o vizibilitate mai bună asupra riscurilor potențiale și un control sporit asupra strategiilor de reducere a riscurilor.

Parteneriatele cu distribuitori pot oferi beneficii de reducere a riscurilor prin baza lor diversificată de furnizori și capacitățile de gestionare a stocurilor. Distribuitorii profesioniști mențin în mod tipic relații cu mai mulți furnizori pentru produse similare, permițându-le să obțină alternative rapid atunci când furnizorii principali întâmpină perturbări. Stocul distribuitorilor acționează ca o barieră împotriva volatilității lanțului de aprovizionare, iar expertiza lor în managementul furnizorilor poate ajuta la identificarea și reducerea riscurilor potențiale înainte ca acestea să afecteze operațiunile clienților.

Planificarea Continuității Activității

Planificarea eficientă a continuității activității necesită o analiză atentă a rezilienței lanțului de aprovizionare și a capacității de a menține operațiunile în diverse scenarii de perturbare. Alegerea dintre furnizori și distribuitori are un impact semnificativ asupra capacităților de continuitate a afacerii și a expunerii la riscuri. Relațiile directe cu furnizorii pot oferi un control mai mare asupra planificării continuității, dar presupun ca întreprinderile să dezvolte independent strategii cuprinzătoare de evaluare și mitigare a riscurilor.

Distribuitorii aduc adesea capacități stabilite de continuitate a afacerilor, inclusiv opțiuni alternative de aprovizionare, protocoale de inventar de urgență și experiență în gestionarea crizelor. Rețelele lor mai largi de furnizori și expertiza în managementul stocurilor pot oferi o rezistență valoroasă în perioadele de perturbare a lanțului de aprovizionare. Cu toate acestea, companiile trebuie să ia în considerare și riscul eșecului sau al perturbării distribuitorului, ceea ce ar putea afecta accesul la mai multe linii de produse simultan. Abordarea optimă implică adesea o strategie echilibrată care combină beneficiile relațiilor directe cu furnizorii și parteneriatele cu distribuitorii pentru a maximiza rezistența lanțului de aprovizionare.

Cadrul decizional și considerente strategice

Evaluarea cerințelor și capacităților afacerii

Decizia dintre furnizori și distribuitori ar trebui să se bazeze pe o evaluare cuprinzătoare a cerințelor de afaceri, capacităților interne și obiectivelor strategice. Companiile trebuie să-și evalueze volumul de aprovizionare, previzibilitatea cererii, expertiza tehnică și resursele disponibile pentru gestionarea furnizorilor. Organizațiile cu volume mari și previzibile și cu capacități sofisticate de achiziții pot beneficia mai mult de relațiile directe cu furnizorii, în timp ce întreprinderile mai mici sau cele cu nevoi diverse și imprevizibile ar putea găsi parteneriatele cu distribuitori mai avantajoase.

Considerațiile strategice includ importanța personalizării produselor, cerințele de inovare și nivelul dorit de control asupra lanțului de aprovizionare. Afacerile din industrii în evoluție rapidă sau cele care necesită modificări frecvente ale produselor pot beneficia de relații mai strânse cu furnizorii, care permit dezvoltarea colaborativă și răspunsul rapid la cerințele schimbătoare. În schimb, companiile concentrate pe eficiența operațională și controlul costurilor pot prefera comoditatea și reducerea riscurilor oferite de distribuitorii experimentați. furnizori versus distribuitori evaluarea trebuie să fie în concordanță cu strategia generală de afaceri și poziționarea competitivă a organizației.

Abordări hibride și strategii de portofoliu

Multe companii de succes adoptă abordări hibride care combină relațiile directe cu furnizorii pentru produsele strategice cu parteneriatele cu distribuitori pentru articolele comune sau cerințele secundare. Această strategie de portofoliu permite organizațiilor să-și optimizeze lanțul de aprovizionare în funcție de caracteristicile specifice ale produselor, cerințele comerciale și importanța strategică. Articolele critice sau cu valoare ridicată pot justifica relații directe cu furnizorii, în timp ce componentele standard sau materialele auxiliare pot fi achiziționate mai eficient prin intermediul distribuitorilor.

Implementarea unor strategii hibride necesită o segmentare atentă a furnizorilor, structuri clare de guvernanță și sisteme adecvate de măsurare a performanței. Companiile trebuie să dezvolte criterii pentru categorizarea produselor și furnizorilor, să stabilească procese corespunzătoare de gestionare a relațiilor pentru fiecare categorie și să monitorizeze performanța întregii baze de aprovizionare. Această abordare sofisticată a deciziei dintre furnizori și distribuitori poate oferi beneficiile ambelor modele, minimizând în același timp dezavantajele specifice acestora, dar presupune o complexitate și o coordonare managerială mai mari.

Întrebări frecvente

Care sunt principalele diferențe de cost între colaborarea cu furnizori și cea cu distribuitori?

Diferența principală de cost constă în prețul pe unitate, unde furnizorii oferă în mod tipic prețuri mai mici datorită absenței marjelor distribuitorilor. Totuși, analiza costului total trebuie să includă factori precum cantitățile minime de comandă, costurile de stocare, cheltuielile logistice și povara administrativă. Deși furnizorii pot oferi prețuri mai bune pe unitate, distribuitorii reduc adesea costurile operaționale totale prin cantități mai mici ale comenzilor, livrare mai rapidă și cerințe reduse de inventar. Avantajul de cost depinde de cerințele dvs. specifice de volum, modelele de comandare și capacitățile interne de gestionare a relațiilor cu furnizorii.

Cum influențează alegerea dintre furnizori și distribuitori fiabilitatea lanțului de aprovizionare?

Fiabilitatea lanțului de aprovizionare este afectată diferit de fiecare abordare. Relațiile directe cu furnizorii oferă o vizibilitate și un control mai mari asupra programărilor de producție și a proceselor de calitate, dar pot crea riscuri de concentrare dacă depindeți de un număr redus de surse. Distribuitorii oferă atenuarea riscurilor prin rețele diversificate de furnizori și stocuri tampon, dar adaugă un alt nivel care ar putea eșua potențial. Cea mai fiabilă abordare implică adesea o strategie echilibrată care include atât relații directe pentru articolele critice, cât și parteneriate cu distribuitori pentru produsele standard, creând astfel redundanță și flexibilitate în lanțul de aprovizionare.

Ce competențe interne sunt necesare pentru a gestiona eficient relațiile directe cu furnizorii?

Gestionarea reușită a furnizorilor direcți necesită expertiză în achiziții, capacități de asigurare a calității, sisteme de gestionare a stocurilor și adesea cunoștințe în comerțul internațional. Companiile au nevoie de personal specializat pentru gestionarea relațiilor cu furnizorii, negocierea contractelor și monitorizarea performanței. Este posibil să fie necesară expertiză tehnică pentru elaborarea specificațiilor produselor și procesele de control al calității. În plus, companiile trebuie să dispună de resurse financiare suficiente pentru a gestiona cantități mai mari de comenzi și eventual termene de plată mai lungi. Fără aceste capacități interne, avantajele relațiilor directe cu furnizorii s-ar putea să nu fie realizate.

Când ar trebui o companie să ia în considerare trecerea de la distribuitori la relații directe cu furnizorii sau invers?

Luați în considerare trecerea la relații directe cu furnizorii atunci când volumul dumneavoastră atinge niveluri care justifică cantitățile minime de comandă, atunci când aveți nevoie de o personalizare sau control al calității mai mare, sau atunci când reducerea costurilor este esențială și dispuneți de capacități interne pentru a gestiona eficient furnizorii. Treceți la distribuitori atunci când aveți nevoie de o flexibilitate mai mare, timpi de livrare mai rapizi, acces mai larg la produse, sau atunci când resursele interne pot fi alocate mai eficient activităților principale ale afacerii, în loc să se ocupe de gestionarea furnizorilor. Decizia ar trebui să se bazeze pe modificări ale dimensiunii afacerii, priorităților strategice, condițiilor de piață sau capacităților interne, și nu doar pe considerente de cost pe termen scurt.